- antichitáte
- s. f., g.-d. art. antichitäţii; (obiecte) pl. antichitäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
antichitáte
Look at other dictionaries:
antichitate — ANTICHITÁTE, (2) antichităţi, s.f. 1. Epocă a civilizaţiei vechi, în special a celei greco romane; vechime. 2. (Mai ales la pl.) Obiect antic, monument vechi, rămăşiţă istorică. [var.: (înv.) anticitáte s.f.] – Din fr. antiquité, lat. antiquitas … Dicționar Român
antic — ANTÍC, Ă, antici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparţine popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizaţiei lor. 2. În… … Dicționar Român
papirus — PAPÍRUS, papirusuri, s.n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foiţe membranoase, care creşte mai ales în Delta Nilului şi în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiţă, prelucrat din tulpina acestei plante, pe … Dicționar Român
stil — STIL, stiluri, s.n. I. 1. Mod specific de exprimare într un anumit domeniu al activităţii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le… … Dicționar Român
fibulă — FIBÚLĂ, fibule, s.f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuinţată în antichitate pentru a încheia un veşmânt. 2. (anat.) Peroneu. – Din lat. fibula. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÍBULĂ s. peroneu. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
frigian — FRIGIÁN, Ă, frigieni, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Locuitor al Frigiei. 2. adj. Care aparţine Frigiei sau populaţiei ei, privitor la Frigia sau la populaţia ei. ♢ Bonetă frigiană = bonetă purtată în antichitate de sclavii eliberaţi şi… … Dicționar Român
german — GERMÁN, Ă, germani, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (La pl.) Denumire generală dată unor popoare indo europene care au locuit, în antichitate, în centrul, vestul şi nordul Europei; (şi la sg.) persoană aparţinând unuia dintre aceste popoare. 2 … Dicționar Român
liră — LÍRĂ1, lire, s.f. 1. Instrument muzical rudimentar, format dintr o cutie de rezonanţă, două braţe în formă de coarne şi mai multe coarde, folosit, în antichitate, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. ♦ fig. Simbol al talentului poetic … Dicționar Român
vechi — VECHI, VÉCHE, vechi, adj. 1. Care există de mult timp, din alte vremuri; care ţine, durează, se face de multă vreme; făcut de mult. ♢ Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariţie; b) antichitate; ţările, locuitorii din… … Dicționar Român
vechime — VECHÍME s.f. 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însuşirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i a prestat într o slujbă, într o funcţie. 2. Vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate … Dicționar Român
